Duminica a II-a din Advent, C

Publicat pe Actualizat pe

Dreptate și Milostivire             

           EVANGHELIA
           Orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.
           Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 3,1-6
În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Itureii şi Trahonitidei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei, 2 pe timpul arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. 3 El a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor, 4 aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul: „Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui! 5 Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite 6 şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

 

         În aceastăindulgenza săptămână vom începe Anul Milostivirii. Nu aș vrea ca vreunul dintre noi să ratăm șansa de a profita de milostivirea lui Dumnezeu. Totuși, înainte de a vorbi despre milostivire, aș vrea să vă spun una dintre temerile cele mai răspândite: îmi este teamă că unii vor trage concluzia că milostivirea anulează dreptatea, că aceia care sunt corupți și comit tot felul de infracțiuni vor scăpa, în cele din urmă, basma curată. Știm cu toții că în această lume dreptatea nu prea mai există; că legea îi apăra mai mult pe infractori decât pe cei onești și că un prieten influent îți poate albi cazierul mai ceva decât ultimele invenții în materie de înălbitor. Va continua însă această nedreptate și pe lumea cealaltă? Dacă așa stau lucrurile, mulți oameni vor spune că nu mai sunt interesați de veșnicie. Personal, aș fi de acord cu ei.

…continuarea… duminică în cadrul Liturghiei Tinerilor (ora 18.00)
Reclame

te invit la Cateheză: Tinerii și dorința de succes

Publicat pe Actualizat pe

Ronaldo / Fap 20, 32-37  

Afiș Ronaldo

               Când ești în top sau pe culmea succesului nu îți lua vacanță, nu renunța, nu te lăsa pradă aroganței și lenei. Sunt o mulțime de oameni în spatele tău care așteaptă să faci un pas greșit. Păstrează-te activ și energic! Muncește și mai mult! Numai așa vei reuși. Dacă ai o relație bună cu Dumnezeu, nu înseamnă că nu o poți face și mai bună. Focul trebuie menținut!

               Nu te axa niciodată pe „făcut bani”! Dacă te implici într-o meserie, o afacere sau un job doar ca să câștigi bani, atunci nu vei avea succes. Totul trebuie să izvorască din pasiune, din bucuria de a face acel lucru. Banii vin atunci când te aștepți mai puțin. Dragostea pentru ceea ce faci trebuie să fie cea mai importantă!

VINERI, DUPĂ SFÂNTA LITURGHIE DE SEARĂ.

Dacă nu ne-ar mai fi frică…

Publicat pe Actualizat pe

„… Şi îndată a cântat cocoşul. Şi Petru şi-a amintit cuvintele spuse de Isus… Şi ieşind afară, a plâns amar” (Mt 26, 74-75).

Pretindem că suntem campioni ai credinței (trăim pe un continent pe care ni-l dorim recunoscut ca fiind creștin), deşi ne sustragem cu regularitate de la exigenţele aspre ale evangheliei.

Vrem să fim recunoscuţi ca modele de fidelitate, deşi deschidem toate posibilele (şi imposibilele) căi de a fugi din faţa întâlnirilor decisive.

Acel cocoş insistent care l-a deranjat pe sfântul Petru „readucându-l cu picioarele pe pământ” ar trebui să fie o specie ocrotită de Biserică. Ar trebui să-i cerem să nu întrerupă cântatul, să denunţe fără milă neîndeplinirile noastre, păcatele, defectele.

Încă avem nevoie de acel cocoş impertinent care să ne amintească nu doar să ne batem pieptul, ci să trecem la acțiune, pentru că încă ne este dăruit harul de a putea să ridicăm privirea spre Cel Răstignit…

Campioni ai credinței, campioni ai curajului, campioni ai neînfricării, dar, până una alta, se pare că necredința, teama/spaima, lașitatea, teroriștii au câștigat…pentru că Europa nu vrea să se trezească; sau nu mai poate!imaginea-zilei-in-italia-un-copil-de-4-ani-perchezitionat-la-intrarea-pe-stadio-olimpico-gazzetta-dello

(Copilaș de patru anișori  percheziționat, cu mâinile ridicate, la intrarea pe „Stadio Olimpico” din Roma)

Ușă=intrare=poartă=eu,tu

Publicat pe Actualizat pe

          „Iată, eu stau la uşă şi bat…” (Ap 3,20)

          Avem oare un Dumnezeu timid, care nu ar putea trece dincolo de ușa încuiată? Cu siguranță, NU!

                                                                                     Avem oare un Dumnezeu care cerșește, căci nu are nimic care să îi mai aparțilogo_anmilostivirii_webnă? Cu siguranță, NU!

          Dar atunci? Atunci avem un Dumnezeu a cărui dragoste pentru noi nu acceptă lanțuri. Iar libertatea ta și a mea este cel mai frumos mod al lui de a ne spune că ne iubește. Totuși, acest mod al său de a-și manifesta iubirea reprezintă și răspunsul oferit de noi. Există mai multe posibilități prin care noi ne
putem comporta și în care noi putem trata ușa/poarta dintre noi și EL.

          Dacă citeşti Leviathanul lui Hobbes, vei vedea că oamenii seara închid poarta în spatele lor, ca să se apere de cei răi şi violenţi de afară. Şi toată viața tânărului modern pare o luptă pentru a-și asigura spatele cu o astfel de poartă închisă, dincolo de care nu se trece. Doar că, în ultima vreme, această poartă a vieţii noastre e tot mai des zdruncinată: Colectiv, Paris, examene picate, parțiale ratate, certuri „netratate” etc. Lumea așa cum ne-o imaginam noi, universul personal a fost aruncat în aer; și nu numaidecât de teroriști! Sunt atâtea lucruri care pot semăna teroare în existențele noastre, tocmai de aceea avem nevoie mai mult ca oricând NU de o ușă dincolo de care să ne lingem rănile, ci de o poartă care să se mai și deschidă.

          În scenele din 13 noiembrie de la Paris au fost prezenți și oameni, români, care, deși necunoscuți, nu și-au pus nici măcar o clipă „celebra” problemă: „De ce să îmi transform poza de la contul de FB cu steagul Franței, de vreme ce ei, francezii, nu au făcut același lucru când s-a întâmplat tragedia de la Colectiv?”. Oameni, români, care deschideau și își deschideau porțile pentru a salva alți oameni. Oameni care au transformat poarta în altceva; nu mai era mijloc de separare, ci de apropiere. Poate singurul câștig al acestor zile triste.

          Nu este, nicidecum, de mirare că poarta va ocupa un loc foarte important pentru fiecare creștin catolic în anul care urmează. Papa Francisc va defini cel puțin o poartă a milostivirii în fiecare dieceză, va fi un an de milostivire şi de poartă deschisă. Cred că asta este soluția pentru o viață, un viitor și oameni mai buni: o poartă, dar una deschisă, ca în 13 noiembrie.

          Trebuie să găsim iarăşi acea poartă care lasă să meargă mai departe istoria omului cu Dumnezeu! O lume fără porţi devine o arenă de gladiatori, bestială, fără trecut, fără viitor; un „desen animat” trist, gen „Cei trei purceluși”. Dacă vom şti să găsim și să deschidem poarta inimii noastre, în tot acest haos care ne bate la uşă, nu cred că vom suferi mai puțin, dar vom avea parte de pace şi vom fi la înălţimea momentului.

          După atacurile de la 11 septembrie, francezii au dat dodavă de solidaritate față de poporul american și au promovat sloganul: „Je suis americain”; americanii le-au răspuns în primele luni ale acestui an cu: „Je suis Charlie” și după tragedia de zilele trecute cu: „Je suis parisien”; e adevărat că nu am auzit pe nimeni care să spună: „Je suis roumain” (poate pentru că noi avem, deja, un cântec: „Noi suntem români”…) și nici măcar: „Je suis Colectiv”, dar asta nu înseamnă că nu ar trebui să spunem: „Je suis ouvert!”. Tu, eu, putem fi calea, poarta! Până la urmă, cât poți sta în casă?

c.a.b.

          „Dacă cineva ascultă glasul meu şi-mi deschide uşa, voi intra la el şi voi sta la masă cu el şi el cu mine” (Ap 3,20)

Duminica I din Advent, C

Publicat pe Actualizat pe

Avertismentul lui Isus

           EVANGHELIA
            Se apropie eliberarea voastră.
       Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,25-28.34-36
În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. 26 Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. 27 Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. 28Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! 34 Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, 35 ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. 36 Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!”

Cuvântul Domnului

option-a_j

   Duminica trecută, în sărbătoarea lui Cristos Regele Universului, am văzut că Dumnezeu, încă de la Botez, ne-a adrestat o invitație; el vrea ceva de la noi și pentru noi: vrea să facem parte din Împărăția sa. Fiind creați liberi, noi putem da accept sau putem da reject invitației sale; la fel ca pe rețelele de socializare. Unii îi vor spune Da, iar unii îi vor spune Nu Domnului. Vor fi și aceia care vor pune invitația Mântuitorului pe hold sau în stand by, sau îi vor da like și vor trece mai departe spunându-și că: „mai am destul timp”. Acest mod de gândire, ne spune Isus astăzi, este foarte riscant. Folosind imaginea lui Isus din fragmentul evanghelic, e ca și cum te-ai prinde singur „în laț”.

…continuarea… duminică în cadrul Liturghiei Tinerilor (ora 18.00)

te invit la Cateheză: Tinerii și părerea de rău

Publicat pe

„Hello” / Adele / 1Ioan 1,9

Afiș Hello

          Primul pas către a-ți cere iertare este să percepi la un nivel foarte profund că acțiunile tale i-au cauzat suferință celuilalt. S-ar putea însă ca tu să nu consideri că ai greșit, doar pentru că tu însuți nu ai fi fost afectat dacă cineva s-ar fi comportat la fel cu tine. Cu toate astea, simplul fapt că acțiunile sau vorbele tale au produs durere unei alte persoane ar trebui să fie suficient pentru a medita mai mult asupra întregii situații și asupra sentimentelor celuilalt. După ce ai conștientizat suferința celuilalt, este important să îi transmiți clar că ai înțeles că prin comportamentul tău i-ai cauzat suferință și să îți arăți interesul pentru a remedia situația produsă; cam asta dorește să ne transmită sfântul Ioan.

          Atunci când oferi scuze pentru faptele tale, poți include și o justificare a comportamentului tău. O explicație eficientă punctează că ceea ce ai făcut nu este ceva reprezentativ pentru cine ești. Trebuie ținut însă cont de faptul că scopul acestor justificări nu reprezintă o modalitate prin care încerci să îi dovedești celuilalt că, de fapt, nu a fost vina ta; cam asta dorește să ne transmită Adele.

VINERI, DUPĂ SFÂNTA LITURGHIE DE SEARĂ.

Introducere la cateheză…

Publicat pe

Un om frumos cu o voce adevărată:

 

          Implicată trup și suflet în promovarea noului ei album, Adele a pus la cale o farsă: s-a deghizat și s-a prezentat la un concurs cu tinere care o imitau.