Spiritualitate

Preasfântul Trup și Sânge al lui Isus Cristos

Publicat pe

Iată pâinea îngerească, hrană-n valea pământească
pentru vrednicii creştini, nu de aruncat la câini.
În figuri el ni s-arată: Isaac cel jertfit de tată,
mielul cel nevinovat, mană ce-n pustiu s-a dat.

Bun păstor, Isuse bune, ca pe-a tale oi tu du-ne
spre livezile cereşti, unde milostiv domneşti.
Şi la masa ta regească, ochii noştri te-ntâlnească:
cu toţi să ne veselim, pe vecie-ai tăi să fim!

Sărbătoarea sfântului Anton de Padova

Publicat pe Actualizat pe

Binecuvântarea copiilor, a crinilor, a hainelor și alimentelor

„De Sfântul Anton din Padova, atât de îndrăgit de catolici, multora le place a grăi cu mare condescendenţă de nu şi cu ironie. Sfântul care-ţi găseşte cheile pierdute şi căţelul rătăcit! Câtă orbire şi pripită răutate în acest fel de a judeca! …Nu mă sfiesc să-l admir pe Sf. Anton din Padova şi ca ocrotitor al oamenilor umili necăjiţi şi ca sprijin întru găsirea unor lucruri care în anumite împrejurări şi pentru anumiţi oameni (bătrâni, bolnavi, însinguraţi, prigoniţi) pot lua o importanţă covârşitoare. Pierderea cheilor casei, ce chin şi ce necaz pentru un bătrân sărac, pentru un neputincios, un neajutorat… Pierderea câinelui iubit pentru omul lipsit de orice prieten, ce nefericire! Există dureri ne-măreţe, ne-tragice, există năpaste caraghioase, necazuri sâcâitoare şi boli care nu ucid, însă otrăvesc viaţa pătimitorului: oare nu şi acestea se cade a fi luate în seamă?

În nesfarşita-i bunătate, Sf. Anton nu se ruşinează a le veni neîntârziat în ajutor. E un act de curaj, căci implică sfidarea neroziei şi nepăsării faţă de suferinţe foarte reale deşi lipsite de fală. Bunul, modestul, grijuliul Sfânt Anton!”. (Nicolae Steinhardt, „Dăruind vei dobândi” – Sfinți și oameni iubiți)

Săptămâna Sfântă

Publicat pe Actualizat pe

Pe străzi prăfuite revii în cetate,
În sunet de gloată întâmpini mulțimea:
„Osana, Osana! Pășește împărate!”
Dar, Tu în priviri le descoperi
cruzimea…

Pe culmea de glorii pătrunzi în cetate,
Ca mâine să mori pe un lemn fără vină!
Așa e mulțimea cu gânduri spurcate:
Azi rege în slavă, iar mâine doar tină!

Numele lui Dumnezeu este Milostivirea…

Publicat pe

          Dând glas invitaţiei Sfântului Părinte papa Francisc de a celebra cu mare însufleţire şi grijă Anul Milostivirii Divine, ştiind că nimic nu este mai vrednic de admiraţie şi recunoştinţă decât darul iubirii, al vieţii şi al credinţei, pe care le-am primit ca un dar gratuit al milostivirii divine, după o prealabilă și atentă consultare cu enoriașii celorlalte parohii din Roman, iată-ne ajunși și în pelerinaj la Cacica…

Anton de Padova, un sfânt universal

Publicat pe

          Secretul vieții spirituale remarcabile și al puterii miraculoase a sfântului Anton poate fi explicat prin două dintre devoțiunile care au ocupat un loc special în viața sa: a fost un om al Adorației Euharistice și, în același timp, un fiu plin de umilință al Sfintei Fecioare Maria.

          Papa Pius al XII-lea sugera creștinilor în anul 1946, când l-a declarat Învățător al Bisericii, să se adreseze sfântului Anton, nu doar pentru a-i cere favoruri, ci pentru a-l ruga să ne învețe calea sfințeniei vieții. Sfântul Anton și-a modelat viața și învățătura după mesajul găsit în „Cartea Înțelepciunii”: Adorația adusă lui Dumnezeu este cea mai puternică rugăciune.

Sărbătoarea Hramului și încheierea Misiunilor Populare

Publicat pe

         Maria era o femeie evreică, având caracteristicile culturale şi antropomorfe ale femeilor din poporul său. Evangheliştii nu vorbesc mult despre ea şi când o fac este mereu în relaţie cu Cristos. Dar din puţinele referinţe date se poate adăuga că ea a fost o femeie care ştia să se apropie de Dumnezeu şi ştia „să păstreze” şi „să mediteze” evenimentele vieţii sale. Şi a fost şi soţie, cu totul deosebită, dacă vrem. Şi mamă. Viaţa sa pământească s-a încheiat în mod cu totul minunat, pentru unii la Efes, pentru alţii la Ierusalim, fără ca să fie precizat timpul exact.

         Maria nu este una dintre persoanele divine, dar este cea mai apropiată dintre creaturi de acest privilegiu al divinități: este fiica Tatălui, mama Fiului și, am putea spune, mireasă a Sfântului Duh. Prin accentuarea faptului că Maria este o creatură ca și noi, Biserica nu vrea să ne facă să o iubim mai puțin, ci, dimpotrivă, vrea să ne încurajeze să ne apropiem mai mult de ea deoarece este mult mai ușor să te apropii de inima cuiva asemănător cu tine, decât de inima cuiva care este perfect. Cred că aceasta este una dintre motivațiile principale pentru care Sărbătoarea Inimii Neprihănite a Mariei vine imediat după cea a Preasfintei Inimi a lui Isus Cristos.

Noaptea Învierii și Duminica Paștelui

Publicat pe

„Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare,

Paştele Domnului, Paştele!

Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer,

Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,

Cei ce-i cântăm cântare de biruinţă.

Cristos a înviat din morţi!

Să ne curăţăm simţirile

Şi să vedem pe Cristos strălucind,

Cu neapropiată lumină a Învierii.

Şi bucuraţi-vă zicând: „luminaţi să-L auzim”,

Cântându-i cântare de biruinţă.

Cristos a înviat din morţi!

Cerurile după cuviinţă să se veselească,

Şi pământul să se bucure.

Şi să prăznuiască toată lumea

Cea văzută şi cea nevăzută

Că Cristos s-a ridicat din mormânt, veselia cea veşnică.

Cristos a înviat din morţi!”