o idee…

Duminica a XI-a de peste An, A

Publicat pe Actualizat pe

          EVANGHELIA
          Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, i-a trimis.
          Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,36-10,8
În acel timp, văzând mulţimile, lui Isus i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite şi părăsite, ca nişte oi care nu au păstor. 37 Atunci le-a spus discipolilor săi: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. 38 Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui!” 10,1 Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. 2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui; 3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu; 4 Simon Canaaneanul şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat. 5 Isus i-a trimis pe aceştia doisprezece, poruncindu-le: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în cetatea samaritenilor! 6 Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! 7 Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor». 8Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi!”

Cuvântul Domnului

          JESUS-1024x563Ceea ce Mântuitorul spunea acum 2000 de ani, este valabil și astăzi sau, mai ales, astăzi: „secerișul este mare”, iar nevoia de lucrători este și ea mai mare ca niciodată. Cerându-i Domnului să trimită lucrători în secerișul său, trebuie, în același timp, să ne întrebăm cu privire la rolul fiecăruia dintre noi în cadrul acestui seceriș. Asta nu este o chestiune care îi privește numai pe preoți și pe persoanele consacrate. Isus, când spunea cuvintele din pericopa evanghelică de astăzi, chiar nu vorbea pentru preoți sau consacrați, pentru că știm că încă nu apăruseră aceste categorii de persoane, ci vorbea fiecăruia dintre urmașii săi – fiecăruia dintre noi, cei care am fost botezați. Fiecare dintre noi este chemat să fie un secerător. Fiecare dintre noi poate ajunge într-un colț al secerișului care nu este accesibil nimănui altcuiva. Includem aici familia proprie, vecinii, colegii de muncă, dar și alte persoane care apar în viețile noastre. S-ar putea ca eu să fiu singura persoană care îl aduce pe Isus cu puterea sa de vindecare și compasiunea sa în viețile acestor persoane.

 

Sărbătoarea sfântului Anton de Padova

Publicat pe Actualizat pe

Binecuvântarea copiilor, a crinilor, a hainelor și alimentelor

„De Sfântul Anton din Padova, atât de îndrăgit de catolici, multora le place a grăi cu mare condescendenţă de nu şi cu ironie. Sfântul care-ţi găseşte cheile pierdute şi căţelul rătăcit! Câtă orbire şi pripită răutate în acest fel de a judeca! …Nu mă sfiesc să-l admir pe Sf. Anton din Padova şi ca ocrotitor al oamenilor umili necăjiţi şi ca sprijin întru găsirea unor lucruri care în anumite împrejurări şi pentru anumiţi oameni (bătrâni, bolnavi, însinguraţi, prigoniţi) pot lua o importanţă covârşitoare. Pierderea cheilor casei, ce chin şi ce necaz pentru un bătrân sărac, pentru un neputincios, un neajutorat… Pierderea câinelui iubit pentru omul lipsit de orice prieten, ce nefericire! Există dureri ne-măreţe, ne-tragice, există năpaste caraghioase, necazuri sâcâitoare şi boli care nu ucid, însă otrăvesc viaţa pătimitorului: oare nu şi acestea se cade a fi luate în seamă?

În nesfarşita-i bunătate, Sf. Anton nu se ruşinează a le veni neîntârziat în ajutor. E un act de curaj, căci implică sfidarea neroziei şi nepăsării faţă de suferinţe foarte reale deşi lipsite de fală. Bunul, modestul, grijuliul Sfânt Anton!”. (Nicolae Steinhardt, „Dăruind vei dobândi” – Sfinți și oameni iubiți)

Trupul și Sângele Domnului, A

Publicat pe Actualizat pe

          EVANGHELIA
          Trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură.
          Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,51-58
În acel timp, Isus le-a zis iudeilor: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”. 52 Atunci iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: „Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?” 53 Dar Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi. 54 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 55 Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. 56 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el. 57 Aşa cum m-a trimis Tatăl, care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine. 58 Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci”.

Cuvântul Domnului

          CorpusDominiCând Isus ne-a oferit Trupul și Sângele său în Joia Sfântă și când ne oferă Trupul și Sângele său la fiecare Sfântă Liturghie, el ne oferă jertfa totală de sine adusă Tatălui său. „Acesta este trupul meu care se jertfește pentru voi. Aceasta potirul sangelui meu, al noului și Veșnicului Legământul, care, pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor până la sfârșitul veacurilor”. Când primim Sfânta Împărtășanie, acolo este prezent Isus care ca Slujitor al Domnului, prin sacrificiul său total, ne-a salvat pe toți. Și asta aici și acum. Fragmentul evanghelic de astăzi confirmă acest lucru: „Cel care mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică”. În prezența reală a lui Isus din Euharistie îl primim pe Cristos salvarea poporului său.

Duminica a VI-a din Timpul Pascal, A

Publicat pe

          EVANGHELIA
          Eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor.
          Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,15-21
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile mele 16 şi eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna, 17 Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi pentru că nu-l vede şi nici nu-l cunoaşte. Dar voi îl cunoaşteţi pentru că rămâne la voi şi va fi în voi. 18 Nu vă voi lăsa orfani. Voi veni la voi. 19 Încă puţin şi lumea nu mă va mai vedea. Voi însă mă veţi vedea; pentru că eu trăiesc, veţi trăi şi voi. 20În ziua aceea, veţi cunoaşte că eu sunt în Tatăl meu, iar voi în mine şi eu în voi. 21 Cine are poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte, iar cine mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu şi eu îl voi iubi şi mă voi revela lui”.

Cuvântul Domnului

          suffering-for-goodÎn viața noastră de zi cu zi avem mereu de făcut alegeri. De multe ori aceste alegeri presupun o acceptare a suferinței. Putem suferi dacă alegem să facem ceea ce este corect și putem suferi dacă alegem să facem ceea ce știm că nu este corect. Ne înșelăm dacă credem că nu va trebui să răspundem în această viață și în cea viitoare pentru alegerile despre care știm că nu sunt cele mai bune. Uităm ce este creștinismul. Dacă vrem să ne bucurăm de bucuria Învierii lui Isus, dacă vrem viața veșnică a Paștelui, atunci trebuie să ne alăturăm lui Dumnezeu în a accepta suferința crucii de dragul a ceea ce este corect și bine. „Este mai bine să suferiţi făcând binele – dacă aşa vrea Dumnezeu -, decât făcând răul” (Lectura a II-a).

Duminica a IV-a din Timpul Pascal, A

Publicat pe Actualizat pe

          EVANGHELIA
          Eu sunt poarta oilor.
          Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,1-10
În acel timp, Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar; 2 dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le conduce afară. 4 Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmează pentru că îi cunosc vocea. 5 Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor”. 6 Isus spusese această asemănare pentru ei, dar ei nu au înţeles ceea ce le vorbea. 7 Atunci, Isus a zis din nou: „Adevăr, adevăr vă spun: eu sunt poarta oilor. 8 Toţi cei care au venit înainte de mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9 Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10 Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să ucidă. Eu am venit ca să aibă viaţă şi să o aibă din belşug”.

Cuvântul Domnului

          jesus-shepherd-clipart-jesus-is-a-good-shepherd-gif-1aGueb-clipartExistă o singură voce pe care trebuie să o ascultăm. Este vocea adevăratului Păstor, vocea Domnului. Aceasta este vocea dinăuntrul nostru care ne spune ceea ce sfântul Paul ne-a transmis așa frumos prin intermediul filipenilor: „Toate le pot întru Cristos, cel care mă întăreşte” (4,13). Aceasta este vocea care ne spune că nu suntem nicidecum prea slabi pentru a trăi o viață de adevărați catolici. Este vocea care ne spune să avem încredere în Domnul nostru. Este vocea care ne spune că Isus Cristos ne cheamă la o noua aventură în sfințenie, la noi înălțimi, la o nouă relație cu el.

Duh Sfânt, dă-mi credință fără de hotare,

Vreau să umblu peste ape, să te urmez, o, Doamne!

Du-mă dincolo de unde eu pot merge

Și credința mea va crește în prezența ta, Isuse!

Mă chemi să umblu peste ape,

Necunoscutul să-l străbat.

Acolo te găsesc pe tine,

În ape-adânci voi ‘nainta.

Și numele îți voi striga,

Oceanele de-ar spumega.

În brațul tău mă odihnesc și nu mă tem,

Eu sunt al tău, iar tu al meu.

Duminica a III-a din Timpul Pascal, A

Publicat pe

          EVANGHELIA
          L-au recunoscut la frângerea pâinii.
          Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35
În aceeaşi zi, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. 17 El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?” 19 El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20 Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. 21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! 22 Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă 23 şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. 24Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. 25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?” 27 Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. 28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!” Atunci a intrat să rămână cu ei. 30 Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, 34 care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”. 35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

Cuvântul Domnului

          Emaus7Cei doi discipoli ce mergeau către Emaus erau deschiși la mister. Auziseră că ceva se întâmplase după răstignire. Au vorbit despre speranța lor în acest Isus din Nazaret. Au fost deschiși pentru explicația misterioasă pe care străinul le-o dăduse despre scripturi. Și apoi au fost deschiși în a-l recunoaște pe Domnul la frângerea pâinii. Săptămâna trecută Liturgia Cuvântului ne-a invitat la Biserică și ne-a chemat la credință. În această săptămână suntem chemați la mister. Suntem chemați la o apreciere și un respect mai profunde pentru minunea pe care Mântuitorul ne-a oferit-o în Frângerea Pâinii.

Duminica a II-a din Timpul Pascal, A

Publicat pe

           EVANGHELIA
           După opt zile, Isus a venit.
           Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute”. 24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” 28 Toma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” 30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.

Cuvântul Domnului

           Caravaggio_-_The_Incredulity_of_Saint_ThomasDuminica trecută, Domnul le-a dat de înțeles apostolilor că, deși l-au trădat și părăsit în Vinerea Mare, el i-a iertat. Astăzi, îi dă de știre lui Toma că pe el îl iartă și pentru dubiile sale cu privire la înviere. Cred că ar trebui să luăm aceste două gesturi de milostivire divină și să le așezăm la loc de cinste în inimile noastre. Sunt importante pentru noi toți. Ucenicii Domnului au continuat să se întâlnească și după Paști în camera de sus a Cinei de Taină. Până la urmă era deținută de un prieten care le ceruse un preț corect. Oricum, ei nu mai aveau nimic: banii dispăruseră odată cu Iuda Iscarioteanul, iar colectele duminicale nu apăruseră încă.