Cateheze

te invit la CATEHEZĂ: până UNDE putem MERGE?

Publicat pe Actualizat pe

     până UNDE putem MERGE?(C7_1)Ecologia umană spune că trebuie să respectăm creaţia, pădurile, apele, natura, dar trebuie în primul rând să respectăm fiinţa umană, trupurile noastre. Castitatea este precum stratul de ozon, care protejează România de razele soarelui. Pentru că avem acest strat de ozon, soarele nu pârjoleşte totul. Similar, castitatea protejează iubirea; castitatea fizică ne protejează inimile. Castitatea, fecioria, este darul lui Dumnezeu. Evident, trebuie cerut de la Dumnezeu. Să cerem şi iertarea lui Dumnezeu, în Sacramentul Iertării. Este un mod minunat de a primi ajutor în acest sens. Când pun înaintea Domnului impuritatea mea, problemele mele sexuale, poate relaţiile mele sexuale, Domnul vede curăţia care este în străfundul inimii mele, şi este impresionat de frumuseţea ei, chiar dacă nu am trăit-o încă în mod deplin. Dar este posibil să trăieşti castitatea, cu harul lui Dumnezeu. Dovada: avem atât de multe persoane consecrate care trăiesc aşa întreaga lor viaţă. Aşa că poți să trăiești şi tu această castitate câteva luni sau câţiva ani.

     Sunt mulţi tineri/logodnici/soți care își doresc… „nu vreau ca viitorii mei copii să sufere rănile pe care le-am suferit eu din cauza separării părinţilor mei; vreau să le dau copiilor mei fericire…”, iar copiii nu pot fi deplin fericiţi dacă nu au o mamă şi un tată care nu au ales bine, care nu se iubesc între ei, care nu cresc în această iubire – este condiţia pentru fericirea copiilor. „Chiar dacă eu nu am cunoscut niciodată această bucurie, chiar dacă am fost profund rănit, inima mi-a fost sfâşiată de separarea părinţilor mei, vreau să îi protejez pe viitorii mei copii”. Prin urmare, trebuie să fii foarte preocupat/ă de calitatea relaţiilor tale de iubire de acum. Nu doar fericirea ta depinde de ele! Pentru aceasta trebuie să te respecți pe tine însuți/însăți foarte mult.

VINERI, DUPĂ SFÂNTA LITURGHIE DE SEARĂ

Anunțuri

te invit la CATEHEZĂ: CU sau FĂRĂ tine-PRACTIC

Publicat pe Actualizat pe

Cu sau fără TINE-practic(C6_2)

Deși îți văd privirea rece ca o piatră,

Deși îți văd ghimpele ce-ți stă în rană,

Totuși te aștept…

Dintr-o simplă iluzie și printr-o coincidență a sorții

Parcă pe un pat de țepi mă faci să aștept

Și aștept… fără tine.

Cu sau fără tine…

Cu sau fără tine…

Prin furtună am ajuns cu greu la tărm împreună,

Ai dat tot ce ai avut din tine și, totuși, vreau mai mult.

Și te aștept… pe tine.

Cu sau fără tine, / Cu sau fără tine,

Nu pot trăi… / Cu sau fără tine.

Și te abandonezi singură… / Și te abandonezi singură…

Te abandonezi, / Te abandonezi, / Și te abandonezi singură…

Mâinile-mi sunt legate, / Corpu-mi este lovit, m-ai adus în stadiul în care…

Nu mai am nimic de câștigat / Și nimic de pierdut.

Cu sau fără tine, / Cu sau fără tine, / Nu pot trăi…

VINERI, DUPĂ SFÂNTA LITURGHIE DE SEARĂ

te invit la CATEHEZĂ: Cum renunți la ceea ce ai ALES deja?

Publicat pe Actualizat pe

     Întotdeauna sentimentele trebuie armonizate înaintea trupurilor. Este un test care arată dacă doi tineri sunt compatibili, dacă se potrivesc. De ce să nu ai relaţii sexuale înainte de căsătorie? Pentru că acest angajament aprofundează această relaţie din inimă, şi atunci iubirea este plină de delicateţe. Dacă apare o despărţire, va fi mult mai dureroasă dacă mi-am dăruit deja intimitatea fizică. Inima va fi prea frântă. Vorbim aici şi de testul adevăratei iubiri de care unii tineri (mai ales tinere) au parte. „Vreau să am relaţii sexuale cu tine!” „Nu, îmi pare rău, te iubesc deja prea mult. Vom aştepta”. „Ok, atunci caut o altă fată care va ceda mai uşor!”. Acesta este testul, care arată că persoana respectivă nu merită inima ta, pentru că nu poate să respecte decizia, dorinţa ta. Cât de frumos este să ajungi la căsătorie şi să-i spui celuilalt: „M-am păstrat pentru tine”.Cum renunți la ceea ce ai ALES?(C6)

     A trăi împreună înainte de căsătorie înseamnă a ezita împreună. Şi iubirea nu doreşte ezitare. Iubirea înseamnă „o dată pentru totdeauna”. Şi de aceea la căsătorie îți primești soţul/soţia din inima lui Dumnezeu. El confirmă alegerea ta liberă. „N. este cel mai frumos băiat pentru tine. Îţi confirm alegerea. Ţi-l încredinţez ţie, şi pe tine lui”. Totul vine de la Dumnezeu. Şi Biserica a luptat de-a lungul celor douăzeci de secole pentru această libertate a tinerilor de a se căsători cu persoana pe care o iubesc. În ţările musulmane și în multe dintre cele africane, tatăl decide cu cine se mărită fata, chiar dacă fata nu a văzut persoana respectivă niciodată. Nu există libertate. Dacă astăzi, în țara noastră,  fetele sunt libere să se căsătorească cu băieţii pe care îi iubesc, acest lucru se datorează Bisericii, Creştinismului, lui Isus.

VINERI, DUPĂ SFÂNTA LITURGHIE DE SEARĂ

te invit la CATEHEZĂ: Sacrificiu/Progres/Atracție

Publicat pe

Şi eu vă voi arăta o cale şi mai minunată.

Despre Sacrificiu-Progres-Atracție(C5_4)„1 Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. 2 Şi dacă aş avea [darul] profeţiei, şi dacă aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa, şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, dacă n-aş avea iubire, n-aş fi nimic. 3 Şi dacă tot ce am aş da ca hrană [săracilor], şi dacă mi-aş da trupul ca să fie ars, dar n-aş avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.

4 Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se umflă. 5 Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul [primit]. 6 Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7 Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură.

8 Iubirea nu încetează niciodată. Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta. Ştiinţa se va sfârşi. 9 Căci noi cunoaştem în parte şi profeţim în parte, 10 însă când va veni ceea ce este desăvârşit, ceea ce este în parte va dispărea. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit bărbat, m-am lăsat de cele copilăreşti. 12 Căci acum vedem ca în oglindă, neclar, dar atunci [vom vedea] faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. 13 Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea”.

VINERI, DUPĂ SFÂNTA LITURGHIE DE SEARĂ

te invit la CATEHEZĂ: despre BUNA ÎNȚELEGERE

Publicat pe

Între prieteni/logodnici/soți

     Iubirea nu este doar un sentiment, dar trebuie să fie înțeleasă în sensul pe care îl are verbul „a iubi” în ebraică, și anume: „a face binele”. Sfântul Ignațiu de Loyola spunea: „iubirea trebuie să fie pusă mai mult în fapte decât în cuvinte”. În acest mod își poate arăta toată rodnicia ei și ne permite să experimentăm bucuria de a dărui, noblețea și măreția dăruirii de sine, fără a aștepta recompense.

     Despre buna înțelegere între prieteni-soți(C5_3)În iubire nu există loc de neplăceri pentru binele celuilalt; invidia reprezintă o întristare pentru binele altora, care demonstrează că nu suntem interesați de fericirea lor, deoarece suntem exclusiv concentrați pe bunăstarea noastră. Adevărata iubire, în schimb, apreciază succesele altora, nu le simte ca o amenințare și se eliberează de gustul amar al invidiei. Acceptă faptul că fiecare are daruri și căi diferite în viață. Atunci când o persoană iubește și vede că lucrurile merg bine pentru celălalt, le trăiește cu bucurie și prin aceasta aduce mărire lui Dumnezeu. Familia trebuie să fie acel loc în care oricine face ceva bun în viață, știe că acest lucru va fi sărbătorit de toți împreună cu el.

VINERI, DUPĂ SFÂNTA LITURGHIE DE SEARĂ

te invit la CATEHEZĂ: despre ALEGEREA unui soț/unei soții

Publicat pe

Calitățile MORALE ale unui soț/soții

Calitățile morale (C5_2)„Cândva, Iubirea s-a revărsat pe pământ sub formă de limbi de foc. Oamenii au devenit atunci coloane de foc care ardeau fără să se consume şi care răspândeau focul iubirii lui Dumnezeu pretutindeni unde îi purtau picioarele lor… Încorsetat în salopeta de protecţie din azbest, omul modern nu se mai cunoaşte pe sine. El poartă salopeta zi şi noapte şi această haină a devenit închisoarea lui. Siguranţa, certitudinea, raţiunea, totul este aici, întreţesut. În jurul lui, oamenii plâng de foame, de foame de iubire. El nu îi aude. Şi nici nu îşi dă seama că bocancii lui de azbest sunt uzi de sângele lor, vărsat în disperare. El este imun – sau aşa se consideră – în salopeta lui de azbest. Dar curând, foarte curând, sângele va începe să curgă, fiindcă azbestul este poros, absoarbe toată umezeala. Ceea ce focul nu poate să atingă, sângele poate. Omule de azbest, vei muri curând, înecat de sângele fraţilor şi surorilor pe care nu-i ştii, şi nu îi poţi iubi, fiindcă tu singur te-ai ascuns în salopeta ta de azbest. Vei muri curând şi chiar fără să ştii unde. Poate va fi pe un deal în Palestina, singur, lângă o cruce goală, pe care tu însuţi ai ales să nu o iubeşti. Omule de azbest, cât mai ai încă timp, oricât ar fi de puţin, sfâşie-ţi salopeta şi lasă flăcările iubirii să-ţi reînnoiască sufletul şi să te cureţe”. (Catherine De Hueck Doherty, Lubov: The Heart of the Beloved).

VINERI, DUPĂ SFÂNTA LITURGHIE DE SEARĂ

te invit la CATEHEZĂ: Despre ALEGERE

Publicat pe Actualizat pe

ALEGEREA unui soț/unei soții

     Sunt fericit/ă de mine. Alte lucruri, persoane, momente sau situații sunt pentru mine experiențe care pot să-mi ofere momente de bucurie sau de tristețe. Învăț din experiențele trecătoare și trăiesc pe cele care sunt eterne precum a iubi, a ierta, a ajuta, a înțelege, a accepta, a consola.
(C5_1)Sunt persoane care zic: „Astăzi nu pot să fiu fericit pentru că sunt bolnav, pentru că nu am bani, pentru că e cald, pentru că e foarte frig, pentru că cineva m-a jignit, pentru că o persoană nu mă mai iubește, pentru că nu știu să mă pun în valoare, pentru că soțul meu/soția mea nu e cum speram, pentru că fiii mei nu mă fac fericită, pentru că prietenii mei nu mă fac fericită, pentru că slujba mea este mediocră” și așa mai departe.
Iubesc viața pe care o am nu pentru că ar fi mai ușoară ca a altora, ci pentru că am decis să fiu fericită ca și persoană și sunt responsabilă de fericirea mea.
Când îl eliberez pe soțul meu/o eliberez pe soția mea sau pe oricare altă persoană de această obligație, îi ușurez de greutatea de-a mă purta pe umerii lor. Viața fiecăruia devine mult mai lejeră.
Să nu lași în mâinile nimănui o responsabilitate așa de mare precum susținerea fericirii tale! Fii fericit, chiar dacă e cald, chiar dacă ești bolnav, chiar dacă nu ai bani, chiar dacă cineva te-a rănit, chiar dacă cineva nu te iubește.

VINERI, DUPĂ SFÂNTA LITURGHIE DE SEARĂ